Colicile sugarilor – drama părinţilor
Anima

Ca medic pediatru, am fost martoră de multe ori, în camera de gardă, la următoarea scenă: în toiul nopţii, părinţi disperaţi îşi aduc la medic sugarul pentru că acesta este deosebit de agitat, plânge continuu de ore bune, iar ei sunt depăşiţi de situaţie. În majoritatea covârşitoare a cazurilor este vorba doar de colici.


Colicile sunt descrise ca fiind un sindrom comportamental caracterizat prin plâns excesiv, paroxistic, greu de consolat, în timpul căruia sugarul se zvârcoleşte, întinde picioarele, îşi freacă călcâiele, se schimonoseşte de durere, uneori elimină gaze.

Colicile apar după primele 2 săptămâni de viaţă şi pot dura până la 4 luni. Ele apar în special seara, în proporţie egală la fetiţe şi băieţei şi afectează aproximativ 10-30% din sugari.

Cauzele apariţiei lor sunt neclare. Se iau în discuţie practicile de alăptare necorespunzătoare – în timpul cărora sugarul ingeră si o cantitate mare de aer; supraalimentarea; refluxul gastro-esofagian; alimentaţia cu lapte de vacă – cazeina fiind răspunzătoare de tulburările digestive sau alergia la proteinele din laptele de vaca (PLV); microflora intestinală săracă în lactobacili; imaturitatea fiziologică digestivă a sugarilor; anxietatea părinţilor; etc.

Diagnosticul de colici este unul de excludere, prin urmare, în mod corect el se stabileşte de către medic în urma unui examen clinic amănunţit. În acest caz, examnul clinic este normal, curba ponderală fiind în limite normale.

La capitolul tratament dispunem de multe variante dar, de cele mai multe ori, eficienţa lor este limitată. În cazul alăptării la sân se recomandă mamei o dietă săracă în alergeni (lactate, soia, ouă, alune, grâu, crustacee, etc). Popularea scăzuta a intestinului cu lactobacili este contracarată de preparatele de lapte praf, acestea fiind îmbogăţite cu probiotice.

Alimentarea corectă, într-o poziţie şi folosind biberoane speciale care să nu lase aerul să pătrundă în timpul hrănirii, pot preveni apariţia colicilor. De asemenea, nu trebuie uitată manevra de scoatere din stomăcelul copilului a aerului inghiţit în timpul suptului (eructaţie).

În farmacii şi plafare se găsesc numeroase ceaiuri speciale pentru colici, care conţin în special chimen, anason, fenicul, muşeţel. De asemenea, poate să fie utilă masarea burticii sugarului (în sensul acelor de ceasornic), comprese calde sau aşezarea micuţului pe burtă (cu burtica lui pe burta mamei); atenţia părinţilor (mângâiatul, vorbitul, legănatul, cântatul) sporeşte confortul micuţului.

Câteva dintre medicamentele care pot fi administrate la recomandarea medicului pediatru sunt: Dimeticona, Simethicona, Trimebutina, etc.

Pe lângă toate cele de mai sus, părinţii trebuie să ştie că acest episod neplăcut din viaţa copilului şi din viaţa lor este autolimitat în timp şi că anxietatea lor sporeşte disconfortul celui mic. De asemenea, ei trebuie să ştie că pot apela la medicul pediatru şi pot solicita explicaţii şi lămuriri ori de cate ori simt nevoia.

Dr. Catrinel Preda, medic specialist pediatrie, Anima Delfinului

Știri
24-11-2016
Cresterea si dezvoltarea la copii  >>>


12-11-2015
Te dor articulatiile?  >>>


30-09-2015
Sedinte de Comunicare Relationala in Anima Promenada  >>>


seatbelt