Urticaria este o afecţiune cutanată  care se manifestă prin erupţii trecătoare având aspectul unor  umflături ale pielii  de regulă bine delimitate ,cu dimensiuni foarte variate şi care asociază  roşeaţă şi mâncărimi intense. Leziunile sunt similare celor care apar la atingerea pielii cu o urzică. Angioedemul se caracterizează tot prin umflături dar ale ţesutului subcutanat care apar în anumite arii predilecte ca buzele, pleoapele,palmele ,organele genitale,iar în cazuri grave limba şi glota, având un caracter fugace ,trecător şi nefiind însoţite de roşeaţă sau mâncărime. Poate asocia răguşeală şi senzaţie de lipsă de aer în situaţiile în care localizarea sa este de gravitate şi când  poate pune în pericol viaţa pacientului.Poate însoţi sau nu o erupţie urticariană şi ambele pot completa tabloul unei reacţii de tip şoc anafilactic.

Un procent cuprins între 15% şi 25% din populaţie poate prezenta măcar un episod de urticarie şi angioedem în decursul vieţii. Cam în 50% din cazuri apare doar urticarie,în 40% se asociază cele două afecţiuni şi doar 10% dintre pacienţi prezintă doar angioedem.

La aceştia din urmă trebuie exclusă varianta ereditară a bolii  care necesită investigaţii şi  un tratament cu totul diferit faţă de celelalte forme. Urticaria poate fi spontană acută sau spontană cronică în funcţie de durata  erupţiei care poate fi  de mai puţin de 6 săptămâni în cea acută  şi respectiv peste 6 săptămâni în cea cronică. Urticaria acută asociază frecvent şi angioedem şi este mai des  întâlnită la copii spre deosebire de cea cronică care este caracteristică vârstei adulte şi este de 2 ori mai frecventă la femei .
Există şi forme speciale ale bolii care sunt  declanşate de contactul organismului  cu temperaturi ridicate sau scăzute,cu apa,de presiune sau vibraţii,de simpla atingere a pielii(dermografică),de efort sau emoţii(colinergică) sau de expunerea la soare. Una dintre cele mai cunoscute cauze de urticarie acută şi angioedem este reacţia de hipersensibilitate alergică la alimente.

În acest caz manifestările cutanate apar rapid ,la câteva minute după ingestia alimentelor respective şi pot asocia şi alte simptome digestive ca disconfort şi mâncărime la nivelul cavităţii bucale şi faringelui,dureri gastrointestinale cu sau fără vărsături ,tulburări ale tranzitului intestinal,ameţeli sau în cazuri foarte grave pierderea stării de conştienţă .
Alimentele implicate în declanşarea alergiilor cutanate diferă la cei mici respectiv ouă,lapte,arahide sau alune faţă de adulţi unde sunt implicate nucile,peştele,fructele de mare,făina,rămânâmd în continuare cu un risc aparte laptele şi ouăle.La copii sunt foarte des întâlnite şi  reacţiile  de hipersensibilitate la aditivi alimentari.

De asemenea unii  pacienţii cu urticarie pot avea o sensibilitate mai mare faţă de histamină care este  mediatorul principal descărcat  în derularea unei alergii. Reacţiile în care este implicată acesta sunt cel mai des confundate cu alergiile alimentare şi sunt produse de ingestia unor alimente care au un conţinut natural mare de histamină sau de  alte amine vasoactive pe care organismul nu îl poate metaboliza.
Există şi posibilitatea declanşării urticariei prin simplul contact cu persoane care au consumat sau atins anumite alimente, de exemplu ananas,tomate,anumite condimente,tomate,lapte,ouă,fructe de pădure,făină, carne sau citrice,caz în care avem de-a face cu o urticarie de contact alergică. Cu precădere în cazul adulţilor dar şi la copii  se verifică atent şi posibilitatea declanşării urticariei de ingestia anumitor medicamente ,  pe primul lor fiind medicamentele împotriva durerii,dar şi antibiotice, preparate hormonale sau vitamine colorate.

Când durata unei erupţii urticariene depăşeşte intervalul de 6 săptămîni acesta devine cronică.Din păcate doar în 5-10% din cazuri se depistează un factor clar declanşator,într-un procent foarte mare fiind autoimună sau nu i se poate dovedi  nicio cauză (idiopatică).

Şi în urticariile cronice se poate demonstra rolul reacţiilor de hipersensibilitate alergică alimentară,de multe ori însă, fiind implicaţi mai degrabă  aditivii sau coloranţii alimentari.La copiii cu urticarie cronică  pot fi suspicionate în continuare alimente ca laptele,făina,soia, ouăle,alunele sau nucile.
În funcţie de istoricul fiecărui pacient cu urticarie sau angioedem pot fi utile în stabilirea diagnosticului atât  testarea cutanată prick şi/ sau determinarea din sânge a anticorpilor IgE specifici alimentelor suspicionate cât şi testele la agenţi fizici sau efectuarea unor baterii de analize atent alese în funcţie de particularităţile individuale ale pacienţilor şi ale acestor afecţiuni cutanate în general.
Tratamentul specific al urticariei şi angioedemului este dependent de stabilirea cauzelor ,precum şi de evoluţia lor  acută sau cronică .În ciuda tuturor descoperirilor în domeniu ,investigarea şi tratarea corectă a acestor pacienţi rămâne în continuare o adevărată provocare.

Dr. Claudia Adriana Nicolae, medic primar alergologie şi imunologie clinică