Apneea în somn
Anima

Apneea în somn este o tulburare caracterizată prin pauze ale respiraţiei în timpul somnului. Definiţia standard include orice eveniment apneic cu durata de minimum 10 secunde între respiraţii, însoţit fie de o excitaţie neurologică (schimbarea ritmului EEG timp de 3 secunde sau mai mult) fie de desaturarea sângelui în oxigen cu 3-4%, fie de amândouă. Clinic semnificative sunt 5 sau mai multe astfel de evenimente în decurs de o oră de somn (determinate cu ajutorul polisomnografului).


Apneea în somn este o tulburare caracterizată prin pauze ale respiraţiei în timpul somnului. Definiţia standard include orice eveniment apneic cu durata de minimum 10 secunde între respiraţii, însoţit fie de o excitaţie neurologică (schimbarea ritmului EEG timp de 3 secunde sau mai mult) fie de desaturarea sângelui în oxigen cu 3-4%, fie de amândouă. Clinic semnificative sunt 5 sau mai multe astfel de evenimente în decurs de o oră de somn (determinate cu ajutorul polisomnografului).

Există 3 forme de apnee în somn: centrală, obstructivă şi mixtă. În apneea centrală (respiraţia Cheyne-Stokes), respiraţia este întreruptă de lipsa efortului respirator, în cea obstructivă, respiraţia este întreruptă de prezenţa unui obstacol în calea fluxului aerian, în ciuda efortului respirator, iar în cea mixtă, există o tranziţie de la apneea centrală la cea obstructivă în timpul evenimentului propriu-zis.

Indiferent de tipul de apnee, pacientul este rareori conştient de existenţa unei probleme, diagnosticul fiind pus cu ajutorul familiei acestuia sau prin intermediul sechelelor asupra organismului pe care le produce. Simptomele sunt uneori prezente mulţi ani până la diagnostic, în acest timp pacientul acuzând somnolenţă accentuată în timpul zilei, scăderea capacităţii de concentrare şi a performanţei diurne. Alte simptome includ: somnul agitat, sforăitul, gâfâiala, transpiraţii, dureri toaracice, cefalee după trezire (aprox 50% din cazuri), arsuri gastrice sau gust acru în gură în timpul nopţii, pacienţii obezi prezintă edeme ale membrelor, treziri cauzate de urinările frecvente (nicturie). Persoanele vârstnice prezintă în mod normal, opriri ale respiraţiei în timpul somnului, îngreunând punerea diagnosticului de ASO, însă aceste scurte pauze respiratorii nu produc alterări profunde ale concentraţiei oxigenului arterial.

La copil, simptomele depind de vârsta acestuia:
- < 5 ani: sforăit, respiraţie de tip oral, transpiraţii, agitaţie şi treziri frecvente;
- > 5 ani: sforăit, enurezis nocturn, performanţe şcolare scăzute şi întârzierea creşterii şi dezvoltării. Aceşti copii prezintă tulburări de comportament şi deficit de atenţie.

La majoritatea pacienţilor cu apnee nocturnă, căile respiratorii sunt afectate structural, ceea ce predispune la obstrucţie, sau sunt prezente defecte anatomice la nivelul nasului, gâtului sau gurii (ex.: hipertrofia amigdaliană). Mulţi oameni experimentează efectele apneei în somn doar pentru o perioadă scurtă de timp. Aceasta poate fi rezultatul unei infecţii de tract respirator superior. Alţi factori care pot contribui la colapsul căilor respiratorii în timpul somnului pot fi: consumul de alcool, obezitatea (excesul de grăsime de la nivelul gâtului împiedică fluxul normal de aer), anomalii ale oaselor craniului, fumatul, dezechilibrele hormonale.

Diagnosticul de AOS se face pe baza anamnezei şi examenului clinic. Istoricul medical va pune în evidenţă stilul de viaţă, obiceiurile de somn, prezenţa sforăitului şi a somnolenţei diurne. Alte investigaţii care se mai pot face: polisomnografia, măsurarea nivelului de TSH şi hemoleucograma, EKG, ecocardiografia, teste funcţionale respiratorii, faringoscopia cu fibră optică pentru depistarea gradului de obstrucţie, CT cerebral- depistarea macroglosiei sau localizarea porţiunilor îngustate din tractul respirator superior.

Conduita terapeutică se stabileşte în funcţie de severitatea sindromului, antecedentele personale patologice ale pacientului şi cauza exactă a obstrucţiei. Tratamentul AOS cuprinde 3 faze: schimbarea stilului de viaţă, administrarea oxigenului cu presiune continuă pozitivă (CPAP, continuous positive airway pressure), care previne colabarea căilor respiratorii în timpul somnului şi tratamentul chirurgical.

Schimbarea stilului de viaţă include:

~Scăderea în greutate;

~Respectarea orelor de somn, dormitul pe o parte;

~Evitarea consumului de alcool sau a medicaţiei sedative înainte de culcare;

~Renunţarea la fumat;

Toate cazurile de apnee de somn beneficiază în urma schimbării stilului de viaţă, iar în formele moderate poate fi singura masură terapeutică!

Cea mai eficientă metodă terapeutică este ventilaţia cu presiune pozitivă continuă (CPAP- Continuous Positive Airways Pressure)

CPAP este indicată în tratamentul formelor moderate şi severe de AOS. În CPAP este utilizat un dispozitiv de ventilaţie care furnizează un flux aerian continuu cu presiune fixă prin intermediul unei măşti ce se aplică etanş la nivelul feţei pacientului astfel fiind împiedicată închiderea căilor aeriene superioare în timpul somnului. Aceasta presupune purtarea unei măşti sau a unei piese nazale pe tot parcursul nopţii. Dispozitive mai nou apărute îşi reglează automat presiunea necesară furnizată de aparat sau utilizează presiune variabilă în funcţie de timpul respirator (inspir sau expir).

În cazul în care metodele de ventilaţie externă nu sunt eficiente, se va apela la tratamentul chirurgical care are ca scop ameliorarea simptomatologiei şi prevenirea apariţiei complicaţiilor. Deasemenea, se vor trata şi alte probleme de sănătate: antibioterapia infecţiilor şi tratamentul medicamentos al disfuncţiei tiroidiene.

Dr. Cristina Ştefănescu, Medic specialist medicină de familie, Anima Victoriei

Știri
24-11-2016
Cresterea si dezvoltarea la copii  >>>


12-11-2015
Te dor articulatiile?  >>>


30-09-2015
Sedinte de Comunicare Relationala in Anima Promenada  >>>


seatbelt