Tulburările de nutriţie - sindromul pica la copii
Anima Sindromul Pica este un dezechilibru alimentar definit ca ingestia persistentă în timp a unor substanţe nenutritive, pentru o perioadă de cel puţin 1 lună, la o vârstă de peste 18-24 luni. Copii care sunt afectaţi de acest sindrom sunt surprinşi “gustând” sau chiar înghiţând o largă varietate de substanţe (pământ, var, nisip, pietricele, fire de păr, plastic, gume de şters, hârtie, gheaţă, cretă, mergând până la ace, sârma sau mucuri de ţigară). Sindromul pica se poate observa cel mai frecvent la copii, dar este un diagnostic des întalnit şi între pacienţii cu tulburări de dezvoltare. Afecţiunea poate fi benignă sau poate avea consecinţe letale. La copiii între 18 şi 24 de luni, ingestia de substanţe nenutritive este frecventă şi nu are o semnificaţie patologică. Doar dacă aceasta se desfaşoară în neconcordanţă cu stadiul de dezvoltare individuală, o putem diagnostica şi trata ca atare.

 
Sindromul Pica este un dezechilibru alimentar definit ca ingestia persistentă în timp a unor substanţe nenutritive, pentru o perioadă de cel puţin 1 lună, la o vârstă de peste 18-24 luni. Copii care sunt afectaţi de acest sindrom sunt surprinşi “gustând” sau chiar înghiţând o largă varietate de substanţe (pământ, var, nisip, pietricele, fire de păr, plastic, gume de şters, hârtie, gheaţă, cretă, mergând până la ace, sârma sau mucuri de ţigară). Sindromul pica se poate observa cel mai frecvent la copii, dar este un diagnostic des întalnit şi între pacienţii cu tulburări de dezvoltare. Afecţiunea poate fi benignă sau poate avea consecinţe letale. La copiii între 18 şi 24 de luni, ingestia de substanţe nenutritive este frecventă şi nu are o semnificaţie patologică. Doar dacă aceasta se desfaşoară în neconcordanţă cu stadiul de dezvoltare individuală, o putem diagnostica şi trata ca atare.

Sunt foarte importante tipul şi cantitatea de substanţe ingerate pentru a determina dacă vor exista sechele medicale. Pica este un factor de predispoziţie pentru ingestia accidentală de substanţe cu potenţial letal ( ex-ingestia de capete arse de chibrit poate duce la hiperpotasemie). Expunerea la agenţi infecţioşi sau substanţe contaminate (ingestia de pământ sau nisip poate duce la toxoplasmoza) creşte riscurile pentru sănătate. Complicaţiile la nivelul tractului gastro-intestinal includ obstrucţii, constipaţie, ulceraţie, perforaţie (hemoragie gastro-intestinală).

Intoxicaţia cu plumb este cel mai frecvent asociată cu sindromul pica. Plumbul are efecte neurologice, hematologice, endocrinologice, cardiovasculare şi renale. Ingestia de doze crescute poate duce la deficite neurologice (iritabilitate, ataxie, lipsa coordinării,paralizie de nervi cranieni), iar encefalopatia la doze mari se manifestă prin cefalee, vărsături, crize epileptice, comă şi stop respirator.

Când sunt chestionaţi, pacienţii neagă cel mai frecvent existenţa sindromului pica. Diagnosticul se pune cu ajutorul semnelor şi simptomelor clinice coroborate cu paraclinicul (rx abdominal, investigarea tractului digestiv cu bariu, endoscopie digestivă).

 Desi sindromul pica dispare spontan de multe ori, pentru a preveni apariţia eventualelor complicaţii este necesară intervenţia medicului , atât psihologul/psihiatrul, cât şi medicul de familie. Consilierea psihologică este foarte importantă, incluzând strategii comportamentale şi dezvoltarea senzorială discriminativă. Evaluarea dietei şi mediului social din care provine pacientul sunt foarte importante în succesul tratamentului, concomitent cu expunerea pericolelor care provin din continuarea acestui tip de comportament. Tratamentul este de lungă durată şi este un efort susţinut atât de echipa medicală, cât şi de aparţinători.

Dr.Cristina Ştefănescu, medic specialist medicină de familie, Anima Victoriei

                                                       

Știri
24-11-2016
Cresterea si dezvoltarea la copii  >>>


12-11-2015
Te dor articulatiile?  >>>


30-09-2015
Sedinte de Comunicare Relationala in Anima Promenada  >>>


seatbelt